De Ce?

Your browser did not load the style sheet and as a result the web page is not displaying correctly.

Cause: You use a low speed connection or the Internet is slow at this time. Solution: Hit the Refresh Button of the browser.
Cause: Your browser is not complying with the cascading style sheet used. Solution: Update your browser. We recommend Internet Explorer (IE) or FireFox.

Continut

Pagini Personale

Povestiri
A fost odata...
Alfa si Omega
Calauza
De ce?
Vocea
Pericle
IQ
Jocul
Apocalipsul

Personal Photos
Family Pictures
Maria's Portfolio

Guest Book
Browse Guest Book

De Ce?

Cindva pierdut in negura timpului cineva si-a pus intrebarea pentru prima data intrebarea: "De ce oare noi oamenii existam?" Unii au incercat sa raspunda la ea, altii au desconsiderat-o, iar probabil marea majoritate a gasit altceva mai bun de facut.

Poate ca cei care au luat intrebarea in serios, au fost si aceia care s-au gindit sa intre in contact cu alte fiinte aflate in afara sistemului nostru solar. A gasi o alta civilizatie, nu numai ca dovedeste faptul ca nu sintem singuri, dar ne poate permite sa punem intrebari si altora, cu un alt sistem de gindire, cu alte traditii, cu alte valori. Daca marea majoritate a intrebarilor noastre este irelevanta pentru alte civilizatii, intrebarea: "De ce oare exista fiinte inteligente in univers?" este ceva care ar trebui sa intereseze pe orice fiinta rationala din univers.

Asa a luat nastere proiectul SETI, acronim pentru Search of Extraterrestrial Intelligence. Nu a fost usor, dar intr-un tirziu am reusit sa interceptam un mesaj dintr-o "alta lume". Ne-au trebuit ani si ani ca sa descifram mesajul si apoi mii de ani ca sa trimitem un raspuns, si sa punem la ridul nostru intrebari.

Dupa mii si mii de ani am primit raspunsul. Din pacate intrebarea referitoare la rolul existentei noastre raminind neelucidata. Cu toate astea, comunicarea cu alte fiinte inteligente ne-a adus numai beneficii. Am creat programe capabile sa traduca practic orice mesaj, am aflat despre experientele altor civilizatii si poate ce a fost cel mai important, am aflat locul nostru in univers.

S-a scurs timpul... asa cum deobicei se intimpla, picatura cu picatura, inexorabil...

Soarele rasarea, gigantic, raspindind o caldura ucigatoare... Nu mai era steaua pe care o cunoscusera cei ce au creat proiectul SETI. Era un soare muribund, ale carui dimensiuni uriase se intindeau deja dincolo de orbita planetei Mercur. Ironic, acum miliarde de ani, atunci cind se nastea Homo Sapiens, lipsa caldurii soarelui l-a facut pe acesta sa caute refugiu in adincul pesterilor. Astazi, datorita caldurii imense radiate de acelasi soare, urmasii acelui Homo Sapiens ancestral au gasit refugiu tot in "pesteri" singura diferenta fiind aceea ca noile pesteri erau de fapt construite de mina omului, fiind mult mai sofisticate si mult mai confortabile. Confortabile pentru inca niste mii de ani, dupa care v-a veni si rindul Pamintului sa fie distrus de acelasi soare care ne-a creat pe noi oamenii, ne-a incalzit si ne-a hranit de-a lungul a miliarde de ani.

Adincit in ginduri se afla un batrin asezat pe un scaun ergonomic in care de atitea ori ii placea sa stea si sa viseze cu ochii deschisi la... timp, spatiu, Dumnezeu, univers, viata... Era unul din acei oameni care si-au pus intrebarea: "Oare de ce existam?" Poate soarele muribund de afara, ori poate virsta lui inaintata ii creau o predispozitie pentru filozofie, pentru visare.

"Nimic in univers nu este intimplator!" ... gindi el. "Oare de ce existam daca inexorabil sintem sortiti pieirii, nu numai ca indivizi, dar si ca civilizatie? Poate n-am fost capabili noi sa aflam raspunsul, dar nici alte civilizatii pe care le-am contactat nu au gasit un raspuns. O Doamne! De ce nu ne-ai dat un mesaj in care sa ne explici de ce ne-ai creat. Care este rolul nostru. Oare toate generatiile care s-au scurs de-a lungul timpului aici si aiurea ti-au dat ceea ce ai asteptat de la ele?" Apoi, "in fata ochilor" ii aparu imaginea marii lui iubiri, asa cum ii aparea de ficare data... undeva la granita dintre real si ireal... Se lasa in voia imaginatiei, asa cum te lasi in voia apei bucurindu-te de senzatia de imponderabilitate pe care ti-o da. Erau momentele in care gindurile lui nu mai aveau contact cu lumea fizica, momente in care creativitatea izvora din imprevizibil si din lipsa contactului cu realitatea... Deodata fu strabatut de un fior.

"Cum de nu m-am gindit pina acum? ... zise el. "Bineinteles ca ne-ai dat un mesaj, numai ca noi nu l-am inteles, s-au mai bine zis nu l-am inteles in intregime." Intinse mina si lua de pe o masuta alaturata un dispozitiv, care se aseza pe cap si cu care puteai sa te cuplezi la o baza de date care stoca toata informatia adunata de-a lungul civilizatiei umane. Nu aveai nevoie de un ecran sau de o tastatura. Informatia care venea de la banca de date, era indusa in nervii optici si-ti aparea asa ca si cum ai fi vazut-o in "realitate", iar comenzile erau date de gindurile tale care produceau un semnal in dispozitivul purtat pe cap, semnal care apoi era transmis catre acel calculator planetar.

The human genom! Informatia genetica a unei fiinte umane. Anumite parti ale codului genetic, in ciuda scurgerii a sute si sute de milioane de ani, ramasesera neexplicate. "Aici trebuie sa fie mesajul pe care-l caut" - zise batrinul.

Copie partile din codul genetic al omului ramase neexplicate si le furniza ca date de intrare in programul traducator, pe care de atitea ori l-am folosit cu succes in a descifra mesajele primite de la alte fiinte inteligente. In fond si la urma urmei Creatorul nostru trebuie sa fie si el o inteligenta, chiar daca nu este decit spirit. Nu dupa mult timp in fata ochilor lui aparu mesajul tradus:

"Tu cel care" ... incepea mesajul, "................. dragoste si iubire."

"Dragoste si iubire" ... repeta el ginditor, ultimele doua cuvinte realizind faptul ca reprezentau de fapt chintesenta celor citite....

Sydney, Februarie 2001