Notiunea de timp cuprinde in ea o doza extrem de mare de relativitate. Stim de exemplu tot ce s-a intimplat de la explozia initiala sau cel putin credem ca stim ce s-a intimplat, cu exceptia unei fractiuni infime de timp care a urmat declansarii exploziei. Aceasta fractiune de timp poate reprezenta o vesnicie. Ea poate este chiar vointa careia noi ii spunem Dumnezeu sau legea Lui. Iata deci, ca in situatii speciale, citeva zile sau citeva ore pot fi totul.

De multe ori, daca nu cumva mereu, lucrurile cele mai frumoase sint efemere. Sa luam ca exemplu o floare. Cum am privi-o oare daca ar dainui vesnic. Nu s-ar banaliza oare? Eu cred ca da. Mai multa bucurie iti produce o floare naturala, care tine citeva zile, decit o floare identica care tine ani. Una din explicatii este aceea ca oamenii apreciaza numai ceea ce este greu de obtinut. Este curios cum oamenii nu pot sesiza acest aspect. Nu de mult am fost la o expozitie cu sculpturi din ghiata, care a reprezentat pentru mine o experienta deosebita. Substanta translucida a ghetii crea o imagine de vis. Cineva a comentat: "Cita munca risipita pentru a face aceste statui din ghiata. Ghiata care in citeva zile se va transforma in citeva galeti de apa." Da. Sint de acord. Citeva galeti de apa care insa vor dainui mereu in mintile oamenilor care le-au vazut, ca o experienta unica.

Singurul lucru pentru care imi pare rau ca viata nu este vesnica, este acela ca odata cu mine se vor sterge si amintirile mele. As fi foarte fericit sa le pot transmite altcuiva. Amintirile si cunostintele inmagazinate in creierul nostru reprezinta adevarata noastra bogatie. Din cauza aceasta arta dainuie de-a lungul mileniilor. Pentru ca ea reprezinta o reflexie a sufletului artistului. Niciodata oamenii nu au cazut in extaz asupra banilor sau a metalelor pretioase. Ei au fost fermecati de puterea pe care le-o pot furniza acestea.

In viata lucrurile deosebite sint cele produse de hazard. Hazard care poate fi numit Soarta, Natura, Univers sau Dumnezeu. Situatiile create de voina noastra, sint false...

Desi de multe ori oamenii afirma cu tarie ca se cunosc, de fapt nu se cunosc si nu se pot cunoaste, nici chiar ei insisi. Natura umana are o infinitate de fatete, si ca sa fie si mai greu de descifrat, are si o componenta ascunsa, care se numeste subconstient. La toate acestea, se adauga, si faptul ca natura umana, este o necunoscuta dinamica, supusa transformarii, sub influenta mediului inconjurator si a subconstientului. Deci, chiar daca am reusi la un moment dat sa cunoastem cel putin partea vizibila a sufletului unui om, a doua zi el nu mai este acelasi. Acestea sint motivele pentru care spunem ca "am avut o revelatie", atunci cind am descoperit o noua caracteristica a omului pe care cautam sa-l cunoastem.

De multe ori m-am intrebat. Oare unde traim cu adevarat? In vis, sau atunci cind sintem treji? Poate ca perioada de activitate, este creata tocmai pentru a crea baza materiala a perioadei pe care o numim somn, si in care probabil ca sufletul nostru este cel mai activ, si in care acesta se poate bucura cel mai mult. Poate intreaga noastra existenta face parte din visul unor alte fiinte, dintr-un plan superior noua. In general tinem mult la perioada de timp in care sintem treji, pentru ca ni se pare a avea mai mult control asupra ei si ca in aceasta perioada putem sa realizam ceva. Din aceste motive ne apreciem unii pe altii folosind tot aceasta perioada desi sint convins ca mintea sau sufletul pot realiza lucruri mai importante decit miinile.

Intodeauna premiera este aceea de care ne aducem aminte.

De multe ori o situatie dureroasa pentru noi este de fapt pregatirea pentru o mare bucurie care este amplificata de acele momente de suferinta. Atunci cind bucuriile curg una dupa alta le luam ca ceva care ni se cuvine. Numai atunci cind ele alterneaza cu perioade mai intunecate putem sa le apreciem la adevarata valoare. Ce ar fi intunericul fara lumina si lumina fara intuneric?

Primim totul ca pe ceva natural, obisnuit, care ni se cuvine. Nu multi oameni se pot lauda ca adauga la rugaciunile lor spuse din obisnuinta, macar un suspin de recunostinta. Este nevoie de incercari grele, ca sa invete sa pretuiasca aceste mari daruri. Sa le inteleaga valoarea ca sa le merite. Sa se maturizeze pentru a primi fericirea. Probabil ca marea majoritate a oamenilor mor fara a descoperi aceasta. Paradoxal, adevarurile cele mai evidente sint si cele mai greu de descoperit.

Totdeauna ne aducem aminte de partile bune ale persoanei la care tinem. Acesta este un alt motiv pentru a fi pentru o scurta perioada cu cineva. Cind zic asta poate sint influentat de faptul ca de multe ori am fost dezamagit de oameni si probabil ca imi este frica de a mai investi foarte mult intr-un singur om. Imi doresc foarte mult sa am un prieten sau o prietena care sa ma cunoasca in masura in care poti cunoaste un om. Este foarte bine daca poti avea si o prietena si un prieten. Pentru ca intre sexe este o diferenta extrem de mare, din punctul de vedere al perspectivei sub care fiecare sex percepe viata si valorile ei. Astfel pentru a-ti face o imagine cit mai precisa a ta, trebuie se te oglindesti atit in ochii unei prietene cit si in ochii unui prieten.

Prietenia este mult mai trainica decit iubirea pentru ca iubirea este egoista. De fapt iubirea este o prietenie la care se mai adauga ceva. Acest ceva este probabil mai mult un produs al subconstientului nostru si care nu este prea bine controlat de noi. Iubirea se naste din prietenie. Stingerea unei iubiri insa, nu are niciodata ca rezultat o prietenie. Mai mult decit atit, in marea majoritate a cazurilor se transforma chiar in ura iar in cazurile cele mai fericite in indiferenta sau dispret. De aici se poate vedea caracterul magic al iubirii. Personal pot spune ca prietenia mi-a adus mai mult decit dragostea si probabil ca din acest motiv o si pretuiesc mai mult. Poate sint subiectiv cind afirm asta pentru ca am avut foarte multi si foarte buni prieteni. Dintre acestia se disting doi oameni, pe care i-am cunoscut in aceiasi perioada si cu care m-am simtit intotdeauna deosebit. Cei doi au produs asupra mea schimbari in bine si m-au sensibilizat facindu-ma mai bun, si as vrea sa cred ca acesta a fost ceva reciproc. Din fericire desi ei traiesc la antipozi pot sa simt spiritul lor aproape de mine. Aceasta apropiere are nevoie din cind in cind si de o apropiere geografica pentru ca probabil aceasta inlesneste si un schimb mai subtil decit cel al ideilor. Probabil aura corpului poate sa joace un rol important. Un alt motiv este acela ca nefiind inca complet in era informatiei, nu beneficiem de legaturi electronice suficient de ieftine pentru a putea schimba idei in timp real. Este esential schimbul ideilor pentru ca de multe ori este cel care ne stimuleaza de a gasi noi interpretari lumii care ne inconjoara.

De ce oare soarta tinde sa ne desparta de oamenii la care tinem? De multe ori auzim expresia ca "Omul este faurarul destinului sau". Ce absurditate! Fara indoiala ca in anumite chestiuni mai marunte destinul ii lasa omului libertatea de decizie, dar libertatea aceasta este conditionata de nenumarati factori psihici, depozitati si conturati de viata, adica exact de aceea vointa straina care ne calauzeste. Un fel de "Principiu al dominoului" la scara Universului.

De multe ori traversarea unei perioade grele si neplacute din viata ne face mai buni si mai sensibili. Ar mai fi oare Capela Sixtina ceea ce este daca Michelangelo nu ar s-ar fi chinuit atit ca sa o faca? Ar fi crestinismul ceea ce este, fara moartea lui Isus? Exemple se pot da la infinit. Dupa cum vedeti nu putem scapa de aspectul dual al Universului care se reflecta in toate fenomenele. Incepind cu cele fizice si terminind cu cele psihice. Nu exista actiune fara reactiune.