|
 |
|
|
 |
WHEN MEMORY... |
|
|
|
When memory of bygone days
My spirit would detain,
Down long and often trodden ways
I travel the past again.
Above your house are lit as then
The same bright stars of old.
That shone those summer evenings when
My passion's tale I told.
And through the branches' silver lace
The moon peers from above,
As when midst lovers' warm embrace
We whispered of our love.
Our hearts a solemn vow then took
To love for ever and aye;
While tenderly the lilac shook
Its blossoms on our way.
Could ever such a love as ours
In night's oblivion wane,
While still among the thirsty flowers
The bubbling springs complain;
While still above the woods asleep
The moon her journey plies;
While still your lips their beauty keep
And coaxing are your eyes?
Translated by
Corneliu M. Popescu
|
|
| |
|
 |
|
|
|
|
|
 |
CAND AMINTIRILE... |
|
|
|
Când amintirile-n trecut
Incearca să mă cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atât de des
Induiosarii mele.
Si peste arbori rasfirati
Rasare blinda luna,
Ce ne gasea imbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.
A noastre inimi isi jurau
Credinta pe toti vecii,
Când pe carari se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atita dor
In noapte să se stinga,
Când valurile de izvor
N-au incetat să plinga,
Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-si,
Când ochii tai, tot inca mari,
Se uita dulci si galesi?
1883, 15/27 mai
Mihail Eminescu
|
|
| |
|
|
|
