|
 |
|
|
 |
ODE (in antique metre) |
|
|
|
I little thought that I would learn to die;
Forever young, enveloped in my cloak,
My dreaming eyes I lifted to the star
Of solitude.
When of a sudden you stood in my way,
On, anguish you, of nameless suffering sweet...
And to the dregs I dank the draught of death
Unpardoning.
Miserably I burn alive like Nessus,
Or Hercules wrapped in his poisoned cloak;
The fire in me the boundless sea itself
Could never quench.
By my own dreams consumed, I endless wail;
At my own pile I am consumed in flame,
Shall I then luminous one day return
As does the Phoenix?
Tormenting eyes but vanish from my way,
Come to my breast again sad unconcern;
That I may die in peace at last, myself
Give back to me.
Translated by
Corneliu M. Popescu
|
|
| |
|
 |
|
|
|
|
|
 |
ODA (în metru antic) |
|
|
|
Nu credeam să-nvăt a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăsurat în manta-mi,
Ochii mei năltam visători la steaua
Singurătătii.
Când deodată tu răsărisi în cale-mi,
Suferintă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea mortii
Nendurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, misuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linistit, pe mine
Mie redă-mă!
(1883, decembrie)
Mihail Eminescu
|
|
| |
|
|
|
